Monthly Archives: Iulie 2011

Tortura

Ce este tortura? Auzisem recent un psiholog facand referire la tortura ca fiind un comportament antisocial. Asa ca am ajuns de la a ma documenta despre tortura, la a ma informa vizavi de comportamentul antisocial, dar am revenit. Astfel am concluzionat ca suntem penibili cand numim pe cineva antisocial doar pentru ca nu vrea sa bea un suc cu restul oamenilor. E mai degraba dezinteresat, cat impotriva lor. Am gasit si eu la randul meu de multe ori mai interesanta o carte decat compania cuiva, dar tind sa cred ca nu sunt antisociala, ci ca persoana in cauza prezinta pentru mine prea putin interes social.  In sfarsit…nu stiu in ce masura as vorbi despre practica numita tortura daca as continua sa vorbesc despre comportamentul antisocial, desi legatura intre cele doua exista si e chiar o legatura stransa.

Prin urmare, am ramas cu intrebarea legata de cat de mizantrop trebuie sa fii incat sa practici voluntar tortura. De fapt, o dilema mai veche de a mea e legata de neuronul pereche al mizantropului.

Glasgow Smile                                                                                      Machiaj + efecte speciale: Sascha Mein

”Tortura este o suferință psihică sau fizică intenționată, sistematică și sălbatică săvârșită de una sau mai multe persoane acționând în numele unor ordine, cu scopul de a forța anumite persoane să dezvăluie informații, să facă confesiuni sau pentru alte motive. Această definiție a fost dată de Asociația medicală mondială, în Declarația de la Tokyo privind tortura și tratamentele degradante, din 1975, la care și România este astăzi parte.”

Definitia este o sursa wikipedia, dar eu am ramas blocata la sintagma ”sau pentru alte motive”. Tortura mi-a atras atentia mai putin ca practica, cat ca si scop. De ce torturam? Am facut o mica paralela cu lumea vecinilor/animalelor, pe care ii renegam ca si semeni pe motiv ca ne simtit prea frumosi/inteligenti pentru o astfel de comparatie si cred ca pot sa spun ca suntem singurele fiinte pentru care tortura este o placere, o sursa de divertisment. Nu stiu…poate nu am suficiente informatii, dar ma indoiesc ca albinele ar cumpara bilete la o lupta intre gladiatori. Insa noua atat de mult ne place sa vedem violenta, incat punem si saracele necuvantatoare in ring.

M-am gandit si la filmele documentand viata animalelor si tacticile lor de prada, insa chinuirea victimei era o treapta necesara in omorarea acesteia. Ori tortura tocmai moartea victimei nu vizeaza. Tortionarul va cauta mereu metode prin care victima sa sufere cat mai acut si cat mai mult. Si totusi tortionarul nu-si consuma mai niciodata victima. Ironic sau nu, el se ghiftuieste inainte de ”spectacol” tocmai ca piramida lui Maslow sa nu interfere cu placerea lui sadica (ma gandesc ca e greu sa fii sadic cand ti-e foame).  Iar cazurile de canibalism sunt foarte rare, desi conform sintagmei ”esti ceea ce mananci” canibalul ar fi singurul om autentic.

Ai spune totusi de pisica care isi chinuie soricelul inainte de a-l consuma. Legat de asta, auzisem de o ipoteza conform careia adrenalina ar indulci sangele. Mi-e greu sa inghit ipoteze fara sa le pricep. M-am interesat si am aflat ca adrenalina favorizeaza sinteza glucozei, glucoza fiind o substanta organica dulce, iar adrenalina un hormon secretat in sange. Argument aprobat! Prin urmare, nici pisica nu chinuie de dragul de a chinui, ci pentru o masa mai delicioasa.

Ai sa mai spui apoi ca persoana predispusa spre tortura este totusi o persoana cu probleme psihice, in timp ce animalul nu poate avea probleme psihice. Sincer, nici eu nu gasesc plauzibil un psihiatru pentru animale. Daca maine animalul meu de companie ar prezenta o agresivitate atipica, evident, tot unui veterinar m-as adresa ca si atunci cand avea probleme cu stomacul, iar acesta ar constata probabil o turbare, turbarea fiind cauzata de un virus. La fel se intampla uneori si cu oamenii, doar ca cei mai multi au proasta inspiratie de a-i duce la biserica in loc de spital, urmand apoi tehnici de asa-zisa exorcizare.

Legat tot de tortionar, am remarcat ca in gasirea vinovatilor in majoritatea cazurilor de tortura, eventual chiar crima, primii suspecti sunt persoanele cu care victima a intretinut relatii sexuale. Se incearca astfel contactarea ultimilor iubiti/iubite, gelozia fiind aparent la baza multor crime. E destul de ironic sau trist ca ceea ce ar trebui sa fie un sentiment cu cele mai bune intentii se transforma ulterior in cea mai patologica stare.

Am mentionat ca nu ma preocupa atat de mult practica torturii, cat motivele ei, insa e greu de ignorat istoria metodelor de a chinui o fiinta vie. Aceste metode sunt de cele mai multe ori o combinatie intre o minte inginereasca/medicala si una patologica. Tortura e astfel poate cel mai tragic mod in care iti poti folosi inteligenta.

Sunt prea multe tehnici pentru a le enumera aici si in plus, nu incerc sa fac din acest post o sursa informationala, ci o scurta analiza (profana). Am ales sa exemplific tactica Glasgow Smile, care isi are originile in Glasgow (Irlanda) si e poate printre cele mai sugestive tactici vizavi de ideea de divertisment al tortionarului. Victima este in mod ironic invitata sa zambeasca alaturi de asupritor – un zambet mare si larg si pentru totdeauna.

”There’s a reason for which there’s professional wrestling, but no professional cuddling” – Lee Camp

Anunțuri

American Dream

Nu stiu daca am incercat o sincronizare a acestui post cu ziua de 4 iulie sau daca ma simt azi suficient de inspirata incat sa-mi amintesc de propriul American Dream (American Disappointment).

Edulcorata si eu la randul meu de etosul american, m-am gasit la 20 de ani la o oaresce departare de casa, experimentand o existenta traita in mile, fahrenheit, pounds si centi. Singura unitate de masura care-si mentinea valabilitatea era cea a timpului. Astfel, nimic nu poate fi mai dezamagitor cand esti in SUA ca faptul ca nu ai inca 21 de ani. Cred ca in cazul meu a fost in primul rand si o chestiune de bad timing. Totusi, dezamagirea mea vizavi de genericul vis american nu a fost doar o chestiune de sincronizare. Taramul libertatii se dovedea a nu avea nicio legatura cu libertatea.

American Dream by James Truslow Adams in 1931, „life should be better and richer and fuller for everyone, with opportunity for each according to ability or achievement”

SUA nu are nicio legatura cu oportunitatea despre care mentiona  J.T. Adams, dar in schimb exceleaza in amabilitate. Nu mai retin cui ii apartine ideea conform careia SUA prezinta amabilitate in interiorul tarii si rautate in exteriorul ei (mai ales dupa 11 septembrie), insa nimic mai adevarat. Americanii stiu sa-ti zambeasca frumos, desi nu ii intereseaza abilitatile sau performantele tale, pentru ca American Dream e doar un zambet si cam atat. Un zambet alb si larg ce-i drept, pentru ca rafturile supermarketurilor sunt pline de produse de albit dintii, desi americanii nu-si permit, statistic vorbind, sa consulte un dentist.

In SUA am inteles ca ”How are you?” este doar un salut, si nu o intrebare.

Daca nu sunt redneks (ei pot fi o exceptie in multe privinte), americanii sunt agasant de politicosi, scuzandu-se mai frecvent decat gresesc. I-am gasit in acelasi timp amuzanti, amintindu-mi de anii 80′ cu al lor fashion si frizuri. Asa ca, SUA poate parea si o calatorie in trecut. Recunosc totusi ca new yorkezii par foarte contemporani/actuali, dar asta probabil datorita boomingului cosmopolit.

SUA poate inseamna paycheck-uri mari, dar emise de africani imigranti, care te pot discrimina la randul lor pentru ca ai pigmentul mai deschis; job-uri pe care le-ai obtinut completand aplicatii cu informatii false, pentru ca inceputul nu poate fi decat mincinos. Trebuie sa stii sa faci orice inainte chiar de a sti ce inseamna. Sistemul de valori este construit doar pe baza duratei contractului de munca. In SUA am avut primul meu job, in SUA am avut prima mea concediere. Astfel, in SUA am inteles pentru prima oara ca traim intr-o societate in care a fi corect este utopic. Acest fapt avea sa-mi fie reconfirmat si pe campul romanesc al muncii. Deci nu – American Dream este doar un concept, si nu o societate in care valorile, egalitatea, corectitudinea isi gasesc implinirea. Eu zic ca este ironic sa gandesti ca vei gasi toatea acestea pe taramul Ku Klux Klan.

In calitate de angajat, e in detrimentul tau sa stii engleza. Vei primi oricum acelasi job ca si gunoierul cubanez care nu stie decat ”Hello”. In schimb, vei putea sa-ti confrunti angajatorul sesizand ca nu-ti respecta drepturile, apoi te va concedia. Angajatorul tau, desi imigrant la randul sau, a invatat in timp util amabilitatea americaneasca si iti va oferi genericul ”I’m sorry, but we have to let you go”. Let go?! De parca as fi vrut sa plec. Chiar si acum ma amuza aceasta formulare, tocmai pentru ca e construita de parca angajatul oricum nu vrea job-ul, iar angajatorul ii face o favoare concediindu-l. Paradox sau nu: uneori nu este job pe care-l detesti mai mult decat cel care te-a platit cel mai bine.

Apoi, SUA inseamna familii roz, oameni dubiosi de blonzi si peisaje idilice.

SUA mai inseamna NYPD (varianta politistului roman mustacios), religii si camere de motel dubioase.

Dupa 3 luni,  am plecat din SUA lasand in urma mea o bucatarie pe care am incendiat-o intamplator, aceeasi bucatarie in care timp de aproximativ 90 de zile am luat in fiecare dimineata acelasi mic dejun.